English Romana
Raportul Grupului de Personalităţi Eminente al CoE
Acasa > Documente > Consiliul Europei > Raportul Grupului de Personalităţi Eminente al CoE

Diversitate și libertate în Europa secolului 21

Raportul Grupului de Personalităţi Eminente al Consiliului Europei

  Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei a publicat în cadrul unei reuniuni ţinute la Istanbul, pe 11 mai 2011, documentul „Trăind împreună. Articularea diversităţii și libertăţii în Europa secolului XXI”, cunoscut și ca „Raportul grupului de personalităţi eminente al Consilului Europei”.

Redactat în intervalul octombrie 2010 - aprilie 2011, la inițiativa lui Thorbjørn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei, raportul reprezintă unul dintre cele mai însemnate rezultate ale preocupării constante pe care această instituție a arătat-o, în ultimii ani, față de viitorul societății europene în condițiile unei diversități etnice, culturale și religioase din ce în ce mai presante.

Precum îi spune și numele, raportul a fost întocmit de un grup de nouă personalități europene cu ample cunoștințe și autoritate în domeniile lor de activitate, sub conducerea lui Joschka Fisher (fost ministru de externe german). Autorii atrag ferm atenția asupra riscului de a nu lua în serios problemele profunde, pe termen lung, ale Europei, identifică sursele acestora și propune o serie de măsuri pentru configurarea unei societăți europene deschise, pașnice și prospere. Relevanța raportului este cu atât mai mare cu cât acesta se bazează nu doar pe înaltul nivel de expertiză al membrilor grupului, ci și pe o întreagă serie de întâlniri ale acestora cu persoane care se confruntă cu aceste probleme la nivel local, regional, național și european.

Documentul este structurat în două mari părți, cea dintâi constituind o analiză succintă a situației actuale și o identificare a principalelor provocări cu care se confruntă societatea europeană iar cea de a doua prezentând propunerile grupului în vederea depășirii pericolelor identificate şi asigurării unui climat social stabil.

 

Partea I: 1. Care sunt pericolele?

 

În prima parte a raportului sunt indicate un număr de 8 evoluții sau tendințe ale societății europene considerate a avea un mare potențial de a afecta valori fundamentale ale Consiliului Europei, precum pacea, democrația, drepturile omului ori respectul legii. Între acestea, cea dintâi este ridicarea nivelului de intoleranță față de grupurile minoritare. Victimele acestei atitudini sunt mai ales rromii, imigranții și minoritățile religioase, fie ele musulmane (asociate activităților teroriste), evreeşti (considerate responsabile pentru criza economică), ori, din ce în ce mai des, creștine. Autorii notează că, deși în cele mai multe țări de pe continent atitudinea societății față de creștini este una pozitivă „sunt și state europene, mai ales dintre cele majoritar musulmane, unde creștinii se confruntă încă cu diverse forme de discriminare ori sunt victime ale ostilităților și, ocazional, ale violențelor ce au la bază o motivație religioasă, dar și etnică (atacuri fizice, atacuri asupra bisericilor, restrângeri ale libertății de asociere și de expresie)”. Este amintit și faptul că încălcarea drepturilor minorităților creștine din Europa reprezintă un subiect important și în agenda Organizației pentru Securitate și Cooperare Europeană (OSCE).

De obicei, lipsa de toleranță se transformă, la nivel politic, în majorarea capitalului electoral al partidelor de extremă-dreapta, care, deși nu dețin încă puterea, se bucură de o popularitate în creștere în multe state europene. Succesul acestora îi obligă pe contracandidați să se facă părtași ai unei retorici îndoielnice, ce promovează cu precădere politici anti-imigrație și atitudini xenofobe.

O altă consecință a lipsei de toleranță este discriminarea, în diferite feluri și segmente de activitate (piața muncii, accesul la locuințe, educație, sistemul de sănătate, servicii sociale, activitatea poliției și a justiției) a celor săraci și lipsiți de putere. Se ajunge astfel la apariția unei populații complet lipsite de drepturi, formată mai ales din imigranți ilegal și refugiați. Statutul lor nesigur îi face o pradă ușoară pentru angajatori lacomi, care îi lipsesc adesea nu doar de drepturile lor civile și politice, ci chiar de drepturi fundamentale ale omului sau pentru rețelele de trafic de persoane.

De partea cealaltă a imaginatei baricade, în rândul minoritarilor, lipsa toleranței duce la ghetoizare și la dezvoltarea unor societăți paralele, minimizând contactul social cu comunitatea mai largă și nutrind chiar aversiune față de aceasta. Dată fiind o asemenea stare de fapt, e greu de văzut în ce măsură (sau dacă) mai poate fi vorba de incluziune socială. 

Autorii raportului se arată, de asemenea, îngrijorați de tendința limitării libertăților democratice de către guverne care nu găsesc altă cale de asigurare a siguranței publice în fața manifestărilor extremiste. Între aceste libertăți, o atenție deosebită este acordată libertății de exprimare, despre care autorii se întreabă în ce măsură poate fi ținută laolaltă cu libertatea religioasă, așa cum pare ea să fie înțeleasă în țările europene. Se vorbește chiar despre o posibilă ciocnire între cele două, iar autorii par a deplânge limitarea celei dintâi în favoarea a ceea ce ei consideră a fi o înțelegere trunchiată a celei de a doua. Mai exact, sunt menționate două momente reprezentative pentru evoluția tensiunii dintre cele două libertăți: aversiunea minorităților musulmane din Europa față de publicarea romanului Versetele satanice, de  Salman Rushdie, în 1988, și reacțiile violente din partea aceleiași minorități la publicarea caricaturilor profetului Mahomed în paginile unui ziar danez, în 2005. Autorii atrag atenția asupra faptului că la baza acestor proteste se află „resentimentele membrilor unei minorități defavorizate față de aparentul dispreț al majorității pentru ei și religia lor.” De asemenea, membrii grupului redacțional cred că libertatea de exprimare „trebuie să includă dreptul de a spune și de a face lucruri pe care alți oameni le găsesc a fi condamnabile și trebuie limitată numai atunci când acest lucru este absolut necesar pentru protejarea drepturilor celorlalți.”

Nu în ultimul rând, se menționează și faptul că deși se declară indignată de unele pronunțări critice la adresa islamului și reclamă, în astfel de cazuri, încălcarea libertății religioase, comunitatea musulmană din Europa dovedește incosecvență atunci când vine vorba de libertatea de schimbare a credinței religioase, garantată în art. 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

 

I. 2. Care sunt sursele pericolelor?

 

Încercând să depășească limitările unei analize superficiale a contextului european actual, autorii raportului „Trăind împreună” trec apoi la identificarea factorilor generatori ai evoluțiilor sau tendințelor descrise în prima parte. Este indicat în primul rând sentimentul nesiguranței, comun multor cetățeni europeni, afectați direct sau indirect de efectele crizei economice din ultimii ani. Relocarea multor unități de producție în afara spațiului european, îmbătrânirea populației, scăderea competitivității la nivel global a sistemului european de învățământ – toate acestea îi fac pe cetățenii europeni neîncrezători în posibilitatea menținerii actualei poziții de top a bătrânului continent pe scena mondială. Mai mult, din ce în ce mai mulți europeni ajung să fie conștienți de faptul că modul de viață cu care s-au obișnuit s-ar putea dovedi a fi nesustenabil pe termen lung, atrăgând după sine evoluții climatice catastrofale.

Reglementarea deficitară a fenomenului migrației și întreținerea, prin diferite mijloace (mai ales media), a prejudecăților și stereotipurilor legate de imigranți sau alte grupuri minoritare reprezintă alte două probleme de fond ale Europei. Raportul notează că, deși necesitatea prezenței imigranților este evidentă, dată fiind evoluția demografică negativă de pe continent, europenii par a nu se putea împăca cu ideea de a trăi laolaltă cu oameni pe care îi percep a fi diferiți față de ei, indiferent de natura diferențelor. Așa se face că, deși studiile statistice arată limpede că imigranții aduc o contribuție consistentă la economiile din țările-gazdă, localnicii continuă să îi considere a fi o sursă de competiție neloială pe piața forței de muncă. În mod similar, unele situații particulare sunt prezentate de media locală în așa manieră încât să încurajeze percepția potrivit căreia imigranții sunt o sursă de creștere a infracționalității, fac abuz de sistemul public de asistență socială sau refuză să contribuie cu ceva la dezvoltarea societății adoptive.

Nu în ultimul rând, autorii reclamă lipsa acută a unei clase de lideri – deopotrivă politici și religioși - competenți, cu viziune și capabili să influențeze procesul de formare a opiniei publice, în loc să se lase conduși de ea, cum par a face actualii politicieni, preocupați cu prioritate de grija de a fi realeși la capătul proximei campanii electorale.

 

Partea II: Soluția

 

A doua parte a documentului propune 17 principii a căror aplicare ar ajuta, în opinia autorilor, la depășirea momentului dificil în care se află în acest moment societatea europeană. Sunt nominalizați, de asemenea, principalii actori responsabili de implementarea acestor principii.

Astfel, plecând de la premisa că legea trebuie respectată de toți, indiferent de identitatea etnică, culturală ori religioasă, autorii raportului indică o serie de modalități de înlesnire a ajungerii la acest rezultat: includerea tuturor cetățenilor în procesul legislativ, extinderea drepturilor și obligațiilor cetățenești în rândul minorităților (inclusiv dreptul la vot), simplificarea procedurilor de acordare a cetățeniei pentru noii-veniți, implementarea unor politici coerente de stimulare a integrării în societate a minoritarilor. Din partea acestora din urmă se cere disponibilitatea de a se integra în societatea gazdă, de a învăța limba țării adoptive, și de a-și asuma drepturile și libertățile cetățenești, fără ca aceasta să presupună în vreun fel renunțarea la credința, cultura ori identitatea sa etnică. Convinși că soluția stă în arta de a convinge și nu în puterea de a obliga, autorii documentului propun evitarea creării unui hățiș legislativ greu (dacă nu chiar imposibil) de impus și mizează pe intensificarea eforturilor de convingere a cetățenilor europeni aparținând diferitelor culturi și credințe că a trăi împreună este, într-adevăr, o necesitate absolută.

În privința amintitului conflict între libertatea de exprimare și libertatea religioasă, raportul oferă exemplul cazului Lautsi vs. Italia, judecat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în martie 2011, și apreciază că astfel de chestiuni rămân în responsabilitatea fiecărui stat în parte. În schimb, trebuie încurajată exercitarea în mod responsabil a libertății de exprimare, cu atenție sporită față de impactul pe care anumite exprimări îl pot avea asupra grupurilor minoritare, care s-ar putea simți atacate.

Familia și școala, mass-media, angajatorii și sindicatele, societatea civilă, Bisericile și comunitățile religioase, comunitățile locale, statele membre și instituțiile europene ori internaționale – aceștia sunt actorii a căror implicare e considerată a fi absolut necesară punerii în practică a acestor direcții de acțiune.

În concluzie, se afirmă că o Europă în care diversitatea și libertatea să poată fi ținute laolaltă reprezintă un obiectiv realizabil iar rezultatul ar putea fi nu doar acceptarea, ci chiar prețuirea multi-culturalismului, ca o trăsătură fundamentală a societății europene, într-o lume oricum aflată în permanentă schimbare.

 

Raportul Trăind împreună reprezintă o analiză interesantă a societății europene de astăzi și a provocărilor cu care aceasta se confruntă. Desigur, o perspectivă teologică ar putea indica o serie de lipsuri, precum și idei ce ar fi putut fi mai mult dezvoltate, legate mai ales de substratul spiritual, duhovnicesc al actualei crize europene și mondiale, însă simplul fapt că, într-un astfel de raport, este menționată, de exemplu, tendința din ce în ce mai multor europeni de a-și reevalua modul de viață și de raportare la lucruri este semnificativ.

Totuși, o articulare mai clară ar putea evidenţia, între altele, legătura strânsă dintre fenomenul îmbătrânirii populației europene, la care se face referire în numeroase rânduri în cuprinsul documentului și numărul mare de avorturi efectuate în această parte a lumii sau perspectiva egocentristă și refuzul asumării jertfirii de sine, atitudini care fac ca din ce în ce mai puțini europeni să-și dorească să aibe urmași. Structurile sociale și economice care pun sub semnul întrebării sau îngreunează capacitatea părinților de a-și crește copiii în condiții decente ar putea fi, de asemenea, enunțate.

În mod similar, raportul pare a rămâne tributar unei atitudini europocentriste, în sensul că, deși discută pe larg problema migrației, accentuând faptul că, pe viitor, Europa va avea nevoie mai ales de imigranți bine calificați profesional, nu spune nimic despre impactul plecării acestora din societățile de origine. În această privință, costul stabilității economice și sociale europene ar putea (și pare deja a) fi unul greu de purtat pentru societățile limitrofe, puternic afectate de așa-numita „migrație a creierelor”.

Documente:

 

 
Reprezentanta  |  Uniunea Europeana  |  Viata religioasa in Europa  |  Stiri  |  Documente  |  Resurse ortodoxe  
Copyright 2009 Orthodoxero.eu - Toate drepturile rezervate.
Site realizat de Visualcom