Comisia Europeană a fost instituită prin fuzionarea Înaltei Autorităţi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului cu Comisiile Comunităţii Economice Europene şi Euratom-ului în 1967 (pe baza Tratatului de fuziune). Comisia Europeană este instituţia asociată în general cu exercitarea puterii executive în cadrul UE. Exercitarea puterii executive este conferită Comisiei de către Consiliu, care stabileşte limitele atribuţiilor executive ale Comisiei. Dat fiind însă faptul că separaţia puterilor la nivel comunitar nu este similară celei de la nivel naţional, Comisia îndeplineşte şi atribuţii de natură legislativă (putând adopta de exemplu directive sau regulamente). Principalele competenţe ale Comisiei sunt de a face propuneri legislative Consiliului şi Parlamentului European (beneficiind în această privinţă de un monopol în pilierul comunitar), de a monitoriza punerea în aplicare a actelor comunitare, îndeplinirea politicilor UE şi folosirea fondurilor europene, ca şi de a veghea la respectarea tratatelor comunitare. Comisia este de asemenea în măsură să ia măsuri împotriva contravenienţilor, inclusiv împotriva statelor membre, respectiv să depună plângere în faţa Curţii de Justiţie. Comisia îndeplineşte totodată o anumită funcţie de reprezentare externă a Comunităţii, alături de statele membre.
Comisia e formată în prezent din 27 de comisari, numiţi pentru o perioadă de cinci ani, care coincide cu mandatul Parlamentului European. Preşedintele Comisiei (în prezent dl. José Manuel Durão Barroso din Portugalia, care se află la al doilea mandat în perioada 2009-2014) este desemnat de către Consiliul European, această desemnare fiind supusă ulterior votului Parlamentului European. Cu acordul preşedintelui desemnat, Consiliul adoptă lista celorlalţi membri ai Comisiei, propuşi de statele membre. Colegiul comisarilor astfel constituit este apoi aprobat de Parlament. Deşi fiecare dintre comisari este desemnat de câte un stat membru, rolul Comisiei este de a reprezenta şi de a apăra interesele comune ale Uniunii Europene în ansamblul său, fiind independentă faţă de guvernele naţionale (spre deosebire de Consiliu, care reprezintă guvernele statelor membre). Domeniile de competenţă ale comisarilor sunt similare celor ale miniştrilor dintr-un guvern naţional, cu unele excepţii în domeniile specific comunitare. Întâlnim, astfel, domenii precum: afaceri economice şi financiare, întreprinderi şi industrie, transport, comerţ, mediu, educaţie, justiţie, extindere etc. Mandatul actualului comisar român (dl. Leonard Orban) este multilingvismul.
Comisarii sunt asistaţi de circa 25 000 de funcţionari şi circa 9000 de agenţi contractuali şi experţi naţionali detaşaţi, majoritatea lucrând la Bruxelles. Sediul principal al Comisiei se află în clădirea Berlaymont din „cartierul european” al Bruxelles-ului. Comisia foloseşte însă multe alte clădiri, atât la Bruxelles cât şi la Luxemburg. Comisia este formată din circa 40 de departamente numite Direcţii-Generale (DG). Acestea sunt competente în domeniul unei anumite politici comunitare (agricultură, concurenţă, educaţie mediu etc.), în domeniul relaţiilor externe (relaţii externe, dezvoltare, extindere, ajutor umanitar etc.), în domeniul serviciilor generale (comunicare, publicaţii, secretariatul general etc.) sau al serviciilor interne (buget, interpretare, traducere, serviciul juridic etc.). Direcţiile-Generale pregătesc propuneri legislative pentru fiecare comisar. Dacă acestea sunt aprobate de majoritatea comisarilor, ele sunt supuse ulterior atenţiei Consiliului şi Parlamentului European.
Mai multe informaţii pot fi găsite pe site-ul oficial al Comisiei Europene: http://ec.europa.eu
