Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE)este instanţasuperioară în materie de drept comunitar în Uniunea Europeană. Instanţe inferioare sunt Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul Funcţiei Publice. Misiunea CJCE este de a asigura interpretarea şi aplicarea uniformă a dreptului comunitar în toate statele membre (pentru a nu apărea divergenţe la nivelul diferitelor instanţe naţionale), ca şi de a veghea la respectarea legislaţiei comunitare de către instituţiile Uniunii Europene. CJCE nu are rolul de instanţă supremă în raport cu instanţele naţionale, hotărârile acestora din urmă neputând fi atacate la CJCE. Atunci când înaintea lor sunt ridicate aspecte de drept comunitar, instanţele naţionale pot însă apela la CJCE pentru interpretarea elementelor de de natură comunitară ale cauzei. Curtea de Justiţie a fost înfiinţată în 1952 în baza Tratatului de la Paris din 1951 de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi şi-a extis competenţele şi asupra Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Euratom odată cu înfiinţarea acestora prin Tratatele de la Roma din 1957. Atât CJCE cât şi Tribunalul de Primă Instanţă şi Tribunalul Funcţiei Publice îşi au sediul la Luxemburg, în cartierul Kirchberg.
Curtea de Justiţie este formată din 27 de judecători, câte unul din fiecare stat membru, aceştia fiind asistaţi de 8 avocaţi-generali. Judecătorii şi avocaţii-generali sunt numiţi pentru un mandat de şase ani, care poate fi reînnoit. Ei sunt aleşi dintre personalităţi care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile pentru a exercita în ţările lor cele mai înalte funcţii jurisdicţionale. Numirea lor se face de comun acord de către guvernele statelor membre. Judecătorii desemnaţi aleg dintre ei pe preşedintele CJCE, pentru un mandat de trei ani, care poate fi reînnoit. Preşedintele conduce lucrările şi serviciile Curţii; el prezidează şedinţele, precum şi deliberările acesteia (actualul preşedinte este d-l Vassilios Skouris din Grecia). În ceea ce priveşte avocaţii-generali, aceştia au rolul de a asista Curtea; ei prezintă în anumite cauze, cu imparţialitate şi independenţă, concluzii motivate. Curtea de Justiţie îşi numeşte şi un grefier (care îndeplineşte funcţia de secretar general al instituţiei), pentru o perioadă de şase ani. Curtea se întruneşte în şedinţă plenară doar în cazuri excepţionale (de exemplu atunci când dispune din oficiu demiterea unuia din membrii Comisiei Europene sau destituirea Ombudsmanului european). În celelalte cauze Curtea se întruneşte în Marea Cameră formată din 13 judecători (la cererea unui stat membru sau a uneia din instituţiile UE), sau în camere de cinci sau trei judecători.
Tratatul CE stabileşte o serie de proceduri şi acţiuni care pot fi exercitate în faţa CJCE. O procedură specifică dreptului comunitar este cea a întrebărilor preliminare, în care Curtea colaborează cu instanţele naţionale, văzute ca instanţe de drept comun în materie comunitară. Conform acestei proceduri, pentru a asigura o aplicare efectivă şi uniformă a legislaţiei comunitare, instanţele naţionale se adresează Curţii cerându-i să se pronunţe cu privire la interpretarea şi validitatea actelor comunitare, hotărârea Curţii devenind obligatorie. CJCE mai poate fi sesizată cu acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor (îndreptată împotriva unui stat membru fie de către Comisie, fie de către alte state membre), acţiunea în anulare (îndreptată împotriva actelor instituţiilor comunitare) şi acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona (îndreptată împotriva inacţiunii instituţiilor comunitare). Alte proceduri sunt recursul (îndreptat împotriva hotărârilor Tribunalului de Primă Instanţă) şi reexaminarea (îndreptată împotriva hotărârilor Tribunalului de Primă Instanţă care statuează asupra acţiunilor introduse împotriva hotărârilor Tribunalului Funcţiei Publice). Limba de procedură a cauzelor supuse atenţiei CJCE poate fi una din cele 23 de limbi oficiale ale UE. Judecătorii deliberează în mod tradiţional în limba franceză.
De la înfiinţarea sa în anii '50, CJCE a dezvoltat o jurisprudenţă variată, care a influenţat în mod nemijlocit activitatea instituţiilor comunitare şi a statelor membre în cadrul UE. Curtea a stabilit principii de aplicare şi interpretare a dreptului comunitar în domenii precum piaţa internă (libera circulaţie a mărfurilor, a persoanelor sau a serviciilor), egalitatea de tratament şi drepturile sociale, drepturile fundamentale sau cetăţenia europeană. În urma aderării României la Uniunea Europeană în 2007, hotărârile Curţii au un impact direct şi asupra situaţiei juridice a cetăţenilor români.
