English Romana
Scurta prezentare
Acasa > Uniunea Europeana > Scurta prezentare
 

Uniunea Europeană - Prezentare generală


 steagEU_1.jpg    Institutiile UE - Prezentare cu imagini.pdf



 

În urma devastărilor pricinuite pe continentul european de conflictele militare din prima jumătate a secolului al XX-lea, statele europene au dezvoltat un nou sistem de colaborare politică şi economică sub forma integrării europene. Acest proces a debutat în 1951 prin semnarea Tratatului de la Paris de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), care a reunit Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. După cum îi spunea şi numele, scopul acestei organizaţii era de a pune în comun resursele de cărbune şi oţel ale statelor membre, în vederea prevenirii unor noi conflicte armate între ele. Printre liderii politici iniţiatori ai integrării europene s-au numărat Jean Monnet, Robert Schuman, Konrad Adenauer, Winston Churchill, Alcide de Gasperi, Walter Hallstein, Paul Henri Spaak şi Altiero Spinelli. Tratatul de la Paris a fost semnat pe un termen limitat (50 de ani) şi a expirat în 2002.

 

CECO a reprezentat însă punctul de plecare pentru constituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euratom), prin semnarea în 1957 a Tratatului de la Roma între aceleaşi state membre. Ca şi CECO şi spre deosebire de alte organizaţii internaţionale de la nivel european (precum Consiliul Europei), CEE a avut de la bun început nu doar un caracter interguvernamental, ci şi unul supranaţional. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la Uniunea Europeană (UE), instituită prin Tratatul de la Maastricht, semnat în 1992. UE a inclus domeniile Comunităţilor Europene (CE), adăugându-le Politica externă şi de securitate comună (PESC) şi Cooperarea judiciară şi poliţienească în materie penală (JAI).

 

CEE şi respectiv UE s-au extins într-un ritm constant: în 1973 au aderat Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca, în 1981 Grecia, în 1986 Spania şi Portugalia, în 1995 Austria, Suedia şi Finlanda, în 2004 Cipru, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia şi Lituania, iar în 2007 România şi Bulgaria. Ca urmare a acestor extinderi, UE are în prezent 27 de state membre, a căror populaţie reunită atinge aproape 500 de milioane de locuitori şi a căror suprafaţă reunită este de 4.453.865 km2. Există totodată trei ţări candidate oficiale: Croaţia, Macedonia şi Turcia, în timp ce statele din vestul Peninsulei Balcanice (Serbia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina şi Albania) sunt recunoscute oficial ca potenţiale candidate.

 

Printr-un sistem de norme comunitare aplicabile în toate statele membre, UE a creat o piaţă comună în care este asigurată libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor, pe baza principiilor liberei concurenţe. De asemenea, şaisprezece dintre statele membre au adoptat moneda comună euro, care a fost introdusă în 2002. Uniunea desfăşoară o serie de politici comune în domeniul comerţului, agriculturii, pescuitului, dezvoltării regionale, mediului, transporturilor etc. În politica externă UE a deschis reprezentanţe la ONU şi OMC, fiind reprezentată şi la summit-urile G8. UE adoptă legislaţie şi în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, de remarcat fiind desfiinţarea controlului paşapoartelor între statele UE care sunt şi membre ale spaţiului Schengen. În domeniul apărării, este de menţionat că douăzeci şi unu de state membre UE sunt de asemenea membre NATO.

 

Uniunea a dezvoltat un sistem instituţional complex, în care diviziunea puterilor nu se regăseşte în aceeaşi formă în care e cunoscută la nivel naţional în statele membre. Procesul legislativ comunitar are la bază principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Principalele instituţii şi organisme ale UE sunt Comisia Europeană (Bruxelles), Consiliul Uniunii Europene (Bruxelles), Parlamentul European (Bruxelles, Strasbourg şi Luxemburg), Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Luxemburg), Curtea Europeană de Conturi (Luxemburg), Banca Centrală Europeană (Frankfurt/Main), Banca Europeană de Investiţii (Luxemburg), Comitetul Regiunilor (Bruxelles), Comitetul Economic şi Social European (Bruxelles), Ombudsmanul European (Strasbourg) şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (Bruxelles). Se poate spune că puterea legislativă este exercitată în primul rând de Parlamentul European şi de Consiliu, dar şi de Comisie, puterea executivă de Consiliu şi de Comisie, iar puterea judecătorească de către Curtea de Justiţie.

UE_tipar.jpg 

 
Reprezentanta  |  Uniunea Europeana  |  Viata religioasa in Europa  |  Stiri  |  Documente  |  Resurse ortodoxe  
Copyright 2009 Orthodoxero.eu - Toate drepturile rezervate.
Site realizat de Visualcom