English Romana
Stiri
Acasa > Stiri

26/06/2013: Uniunea Europeană își afirmă angajamentul față de apărarea și promovarea libertății religioase în cadrul politicii sale externe

Stiri >>

Consiliul UE pentru Afaceri Externe a adoptat, în cadrul reuniunii de luni, 24 iunie 2013, de la Luxemburg, un set de Linii directoare pentru promovarea și protejarea libertății religioase şi de conștiință. Documentul afirmă universalitatea dreptului de a adera sau nu la o credință religioasă ori filosofică, precum și de a o practica în mod liber, în măsura în care acest lucru nu încalcă drepturile altor persoane.

Cu toate că există, din punct de vedere creştin, puncte problematice în textul adoptat şi deși rămâne de văzut cât de efective se vor dovedi, sperăm totuşi că aceste linii directoare ar putea contribui la ameliorarea situației critice a multor creștini persecutați, în diferite țări de pe întreg mapamondul, tocmai pentru credința lor.

Liniile directoare adoptate pe 24 iunie reprezintă rezultatul unui amplu proces de consultare cu comunităţile religioase şi actorii sociali interesați, fiind parte integrantă a unui proiect mai larg – Cadrul și planul de acțiune strategice pentru drepturile omului și democrație – lansat în iunie 2012. Preocuparea Consiliului UE pentru promovarea și apărarea libertății religioase și de conștiință este însă mai veche, fiind exprimată formal, de exemplu, încă din noiembrie 2009, într-un mult mai concis set de concluzii asupra cursului de urmat în această privință. Apoi, în sesiunea plenară din 13 iunie 2013, la Strasbourg, Parlamentul European a votat la rându-i un text asupra necesității de a acorda mai multă atenție libertății religioase și de conștiință în relația cu statele din afara UE, text în mare măsură asemănător celui adoptat de miniștrii de externe reuniți în Luxemburg. Chiar dacă o consultare mai temeinică ar fi fost de dorit, reprezentanții la Bruxelles ai Bisericilor din Europa au avut, totuşi, posibilitatea de a discuta despre subiect în cadrul unui seminar-dialog organizat la Bruxelles, în martie 2012, de către Comisia Biserică și Societate a Conferinței Bisericilor Europene, Comisia Episcopatelor Catolice din Comunitatea Europeană (COMECE) și Serviciul pentru Acțiune Externă al UE.

În deschiderea documentului (§ 1), reprezentanții Statelor membre își exprimă îngrijorarea față de încălcarea gravă și în diverse moduri a libertății religioase, atât de către instituții de Stat, cât și de organizații neguvernamentale, în multe părți ale lumii, inclusiv în Europa. Semnatarii atrag atenția asupra faptului că, de foarte multe ori, încălcarea dreptului la libertate religioasă are efecte dintre cele mai sumbre, precum exacerbarea fenomenului de intoleranță, și reprezintă adesea un indicator timpuriu de potențiale conflicte și violențe ample.

Textul subliniază, de asemenea, atitudinea imparțială a UE, care nu promovează vreo credință religioasă ori nereligioasă, dar reafirmă intenția Uniunii de a susţine, în cadrul politicilor sale externe, libertatea religioasă și de conștiință ca un drept fundamental al oricărei persoane (§ 7).

În privința conținutului precis al conceptului de libertate religioasă, UE se aliniază legislației internaționale deja în vigoare, afirmând existența a două componente: pe de o parte, libertatea de a adera sau nu la o credință religioasă ori nereligioasă, precum și posibilitatea de schimbare a acesteia cu o alta, iar pe de altă parte, libertatea manifestării acesteia, atât individual, cât și în cadrul comunității de credință (§ 9). În acest din urmă caz, este menționat dreptul comunităților religioase de a fi recunoscute juridic de către Stat, dar și de a-și păstra autonomia față de acesta, dreptul de a construi și întreține locuri de cult, dreptul de a-și pregăti și selecta în mod liber membrii clerului, precum și dreptul de a organiza activități culturale, educaționale și sociale (§ 19). Acest principiu se poate dovedi a fi extrem de important, mai ales în condițiile în care cadrul juridic al relației dintre Stat și culte este din ce în ce mai mult pus în discuție atât la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și peste ocean, la Curtea Supremă de Justiție Americană. Ambele organisme s-au pronunțat, în general, în favoarea consolidării principiului autonomiei cultelor față de Stat și, deci, a reafirmării dimensiunii comunitare a libertății religioase, în completarea celei strict individuale.

Documentul adoptat menționează și existența unor cazuri în care libertatea de manifestare a credinței – religioase ori nu – poate fi supusă unor limitări. Interesant este faptul că între motivele considerate suficiente pentru impunerea unei astfel de limitări, alături de apărarea siguranței, a ordinii și a sănătății publice, este menționată și protejarea moralei publice (§ 14). Totuși, același paragraf continuă cu precizarea că aceasta din urmă nu trebuie înțeleasă exclusiv în sensul conferit de una dintre tradițiile religioase ori filosofice prezente într-o anumită societate, întrucât „conceptul de morală publică are la bază o multitudine de tradiții sociale, filosofice și religioase”. O astfel de precizare pare a nu avea în vedere faptul că, în realitate, în majoritatea societăților se poate vorbi despre o sursă dominantă a moralei publice, fără ca acest lucru să fie incriminabil în vreun fel. În aceste cazuri, aplicarea acestui art. 14 ar fi practic imposibilă.

Discutabil este și modul în care documentul pune dreptul la libertate religioasă în relație cu alte drepturi fundamentale, precum dreptul la liberă gândire și exprimare sau dreptul la nediscriminare.

În primul caz, accentuând faptul că „dreptul la libertate religioasă și de conștiință ... nu include dreptul de a avea o credință religioasă sau nereligioasă ferită de critici și ridiculizare” (§ 32), autoritățile europene afirmă destul de limpede prioritatea dreptului la libera exprimare, cu excepția cazurilor când poate fi vorba de instigare la ură. O astfel de abordare, însă, pare, din nou, a nu ţine cont de realitatea de pe teren, unde discursuri ofensatoare la adresa credinței religioase a unui grup generează tensiuni sociale foarte puternice, ce pot degenera – precum se și întâmplă adesea – în conflicte foarte violente. În lumina acestei stări de fapt, ar fi de preferat luări de poziție mai echilibrate, care îndeamnă la mai multă prudență și la considerarea corespunzătoare a sensibilităților asociate sentimentului religios. Un exemplu în acest sens îl poate constitui Raportul Grupului de Personalităţi Eminente al Consiliului Europei, întocmit în 2011, la inițiativa Consiliului Europei.

În cel de-al doilea caz, al relației libertății religioase cu dreptul la nediscriminare, este de deplâns faptul că unele categorii sau grupuri sociale precum femeile, copiii, migranții ori minoritățile religioase, etnice sau religioase sunt puse, ca și în alte documente asemănătoare, în rând cu minoritățile sexuale și de gen (§ 26-27). Determinarea UE în promovarea drepturilor acestora din urmă, deopotrivă în cadrul și în afara Statelor membre, și ușurința cu care orice luare de poziție contrară e asimilată homofobiei și instigării la ură (religioasă sau de altă natură) nu fac decât să o îndepărteze de valorile morale creştine care au format-o. Merită, de asemenea, adăugat că, mai ales în Statele majoritar musulmane, această nefericită echivalare reprezintă unul dintre principalele puncte, care compromite întregul discurs occidental asupra libertății religioase.

În concluzie, textul în discuție ridică o serie întreagă de probleme pentru un creştin-ortodox, probleme care trebuie clar articulate și exprimate. În egală măsură, însă, ţinând seama de contextul actual european şi mai ales cel mondial, aceste Liniile directoare pentru promovarea şi protejarea libertăţii religioase şi de credinţă nu sunt lipsite de importanţă. Protejarea şi promovarea libertăţii religioase nu reprezintă o alegere de strategie politică, ci o necesitate urgentă, de vreme ce numeroşi creştini suferă datorită conflictelor peste tot în lume. Va fi interesant de urmărit, însă, şi implementarea acestor linii directoare, proces complex şi sperăm nu foarte îndelungat, care presupune monitorizarea încălcărilor libertăţii religioase în lume, precum şi promovarea de bune practici în domeniu. 



Back
 
Reprezentanta  |  Uniunea Europeana  |  Viata religioasa in Europa  |  Stiri  |  Documente  |  Resurse ortodoxe  
Copyright 2009 Orthodoxero.eu - Toate drepturile rezervate.
Site realizat de Visualcom